S-a mai dus unul…

A mai trecut un an. Bine macar ca la incrementarea anului nu am trait aceleasi ciudate ganduri ca la celelante monotone si chiar plictisitoare revelioane, cele de la care te alegi cu o indigestie agresiva si eventual ca bonus cu o mare si nasoala durere de cap si cu totii stim ca prima a zi a anului da tonul acelui an. A trecut ceva timp de la rev, vreo 10 zile mai exact dar parca ar fi fost cu mult mai departe in trecut. Saptamanile astea doua de inaintea furtunii (sesiunii) parca trec muuult prea greu. Vreau sa vina odata sesiunea, sa stiu ca invat 5-6 zile si ca merg doar 3 ore la facultate sa sustin examenul si ca dupa ce predau foaia nimic nu mai conteaza. Vreau sa stiu ca poate fi asa simpla facultatea, 3 ore pe saptamana. Totusi mai o saptamana de supravietuit pana atunci.
Citeam azi pe un blog al unui cunoscut un post care trata celebra dualitate existentiala: creatie sau evolutie. Sper ca nu l-am decurajat prea tare prin comenatariul pe care i l-am lasat dar tipul chiar credea ca poate demonta religia si chestiile creationiste prinr-un simplu post de 1000 si ceva de cuvinte. Pe de alta parte nici teoria evolutionista nu e asa “perfecta” cum incerca el sa transmita. Apropo de dualitate si de dezbateri pe doua sau mai multe optiuni, cred ca trebuie cumva sa gasim echilibrul intre idei/teorii/lucruri/etc. Daca nici una din teorii nu explica clar, palpabil existenta omului, nu e mai bine sa credem pur si simplu in amandoua, mai mult sau mai putin in una sau in cealalta decat sa ne pierdem neuroni, timp si energie incercand sa descoperim tainele aparitiei universului? Si in fond daca aflam cum a aparut totul ce farmec ar mai avea viata? Ce satisfactie mai ai cand stii tot? Probabil ca in unele cazuri nestiinta e mai benefica. Si apropo de nestiinta, vad aproape in fiecare zi oameni care parca nu traiesc. Oameni care se trezesc dimineata dupa o crunta betie sau un poker incins, joaca jocuri video, rad ca prostii unii de alti, nu isi pun intrebari, nu pot da raspunsuri, oameni care parca fac umbra degeaba pamantului si ce e mai trist e ca incep sa fie din ce in mai multi cei ca ei. Asadar de ce s-ar obosi cineva sa sparga codul universului? Pentru cei multi pe care nu ii intereseaza astfel de lucruri? Nu merita. Problema e ca ei nu pot gasi acel echilibru si raman blocati intr-una din extreme in care se complac si in care isi duc zilele ca un animal la zoo, hranit zilnic doar pentru a putea fi vazut si pt a putea interactiona cu vizitatorii si al carui singur vis e sa moara in acea cusca pentru a se elibera. TRIST.